A large green field with trees in the background

Description automatically generated

  Andreea Șerban

„La belle époque” pe atunci…. Privit prin  ochii trecutului, putem spune că este un oraș cu o istorie bogată, o adevărată sursă  de povești  ale  marinarilor de pretutindeni.  În vremurile de altă dată, coloana vertebrală a Galațiului era Ulița Domnească( actuala Stradă Domnească), iar  pe de-o parte și  de de altă a acesteia se întindeau maiestuos clădiri impunătoare, ale celor mai avuți negustori, doctori și politicieni ai vremii. 

Doamne îmbrăcate în ținute sclipitoare, cu evantaie , rochii de catifea, perle şi mănuşi din dantelă, umbreluţe brodate, şi pălării de epocă ieșeau la  plimbare pe străzile frumos luminate ale oraşului, cu trăsura. La sfârşitul zilei  vizionau o piesă la teatrul grec, că doar așa era la modă. La capătul uliței întâlneai crâșme cu  mesele  scoase afară la răcoare, în jurul lor stând  lăutari cu ochii în stele și glasul  încărcat de povești. Dinspre strazile Portului puteai simți adesea  mirosului unui borș de peste făcut la ceaun, după o rețeta doar de neinfricatii pescari știută.  

 Teii erau  strajerii  care defineau prima aromă a acestor străzi pavate, parfumul lor era pretutindeni  și întreținea atomosfera caldă și intimă a serilor de primăvară. Pe atunci băutură în vogă era o braga rece că gheață, acompaniată bineînțeles de poveștile marinarilor.

Cu timpul toate aceste emoții ale vremurilor trecute au apus, iar acum, acest oraș și-a uitat adevărată valoare, „Uliță Domnească” este acum doar acea stradă de-al lungul căreia sunt case vechi,  în paragină, case ale oamenilor străzii, acele clădiri de care te ferești când mergi pe jos pentru a te asigura că nu îți cade tencuiala în cap. Puțini știu însă adevăratele povești din spatele acestor clădiri cu arhitectură unică.

Povestea casei Lambrinidi, locul preferat al lui Carol I la Galaţi.

”Primarul întâmpină cu pâine şi sare alteţele regale care, în aclamaţiile mulţimii, au trecut printr-un lung şir de trăsuri, în care se aflau doamne şi domnişoare în toalete strălucitoare, spre casele lui Epaminonda Lambrinidi. Seara oraşul a fost splendid luminat, Imobilul, care găzduieşte astăzi regională CFR Galaţi, are o istorie bogată şi tumultuoasă, din care nu lipsesc petrecerile fastuoase oferite capetelor încoronate ale României şi consulilor străini, dar şi transformarea în sediu pentru Curtea de Apel sau închirierea clădirii pentru un liceu de fete. Epaminonda Lambrinidi a fost un bogat comerciant grec din Galaţi, care deţinea o moară cu aburi, numită după numele său, pe stradă Portului din Galaţi. În presă vremii, dar şi în memoriile regelui Carol I al României se relatează pe larg vizită domnitorului şi a prinţului moştenitor al Suediei la Galaţi pe 17 aprilie 1879, în drumul lor spre Iaşi.distingându-se prin ornamente şi lumini magazinele din străzile Mare şi Domnească, casele Fanciotti, Vârlan, Mendel sau Şwab. După un prânz ales a urmat retragerea cu torţe şi muzică, apoi o plimbare pe străzile principale ale oraşului şi o reprezentaţie dată de o trupă greacă aflată în oraş. Alteţele regale au vizitat şi moara cu aburi a lui Epaminonda Lambrinidi, după care şi-au continuat călătoria în Moldova”, se aminteşte în presa vremii.

De cate ori trece un galatean prin „Piata mare” fără a observă această clădire cu arhitectură bizară fără să îi acorde importantă sau  fără să știe care îi este istoria? Casă Țînc este un edificiu situat la intersecţia străzilor Traian, Eroilor şi Dr. Carnabel, se dezvoltă pe subsol, parter, etaj şi mansardă. Farmacia a funcţionat la parter, în timp ce la nivelele superioare a fost locuinţa farmacistului şi spaţiul alocat personalului de serviciu. Doar pensionarii cunosc o parte din trecutul clădirii, fie că l-au cunoscut pe proprietarul farmacist, fie că au auzit și ei povești la rândul lor.         Proprietarul casei, Constantin Ţinc şi-a desfăşurat activitatea profesională în Galaţi, din anul 1887, în cadrul Farmaciei Române, recunoscută pe plan internaţional, premiată la expoziţiile internaţionale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. A fost membru al Societăţii farmaciştilor, precum şi al Consiliului de Igienă al oraşului.  Astăzi, frumoasă arhitectură a imobilului. Clădirea avea să fie folosită, pe lângă local de farmacie, că laborator şi locuinţă. Se remarcă prin decorații florale în stuc  ce se reiau în registrul superior, extrem de ornamentat, la brâul care desparte cele două nivele; ancadramentul ferestrelor şi uşa principală sunt flancate de imitaţii de coloane.

Acum este cunoscută că „fosta farmacie Țînc”.

Tot pe Domnească, o clădire care stătea să cadă peste trecători  a fost de curând renovată și transformată într-o cafenea.  Actualul propritar al Casei Serfioti ciocănea un perete şi i s-a părut că sună a gol. A făcut o gaură, a găsit hrubă care fusese umplută cu resturi de construcţie şi zidită, iar în fundul acesteia a dat peste nişte sticluţe cu medicamente care purtau semnătura doctorului Serfioti. „Aha, deci tu eşti!”, şi-a spus după ce i-a văzut bustul de bronz din curtea Spitalului „Elisabeta Doamna” din Galaţi şi şi-a amintit că Spitalul Militar poartă numele dr. Aristide Serfioti, personalitate marcantă şi unul dintre marii filantropi ai Galaţiului.  În câteva scrieri ce datează din vremea construcției casei se spune că această clădirea avea două etaje,  şi că materiale de construcţie se foloseau var, nisip şi cărămidă. Parterul cuprindea bucătăria, camera servitorilor, un coridor, intrarea, o antecameră, o cameră, o sală de mese şi o cameră pentru musafiri. Primul etaj cuprindea 3 camere, un coridor, o cameră de dormit, un cabinet şi un salon. Legătura dintre parter şi primul etaj se făcea printr-o scară interioară. Pe lângă acestea mai apar un grajd, un adăpost, o cameră pentru maşina de gătit şi o cameră pentru maşina de spălat. Casă are o arhitectură deosebită cu un balcon spre stradă Domnească, susţinut de fete înaripate, pe care le putem asemăna cu „cariatidele greceşti“, iar pe lateral în două nişe au fost aşezate două sculpturi în piatră care rezistă şi astăzi.

Unde mai sunt acum străzile pline de povești și parfum îmbietor de tei? Unde ne mai sunt clădirile cu care cândva ne mândream în față străinilor veniți în vizită? Dar promenadele și cântecele marinărești? Ei bine, drag Galați, unde-mi ești?

Galatiidealtadata.volte.ro. (2019). Casa Serphioti. Available at: http://www.galatiidealtadata.volte.ro/2010/11/casa-serphioti.html [Accessed 1 Sep. 2019].

Galatiidealtadata.volte.ro. (2019). Casa Ţinc. Available at: http://www.galatiidealtadata.volte.ro/2010/11/casa-tinc.html [Accessed 1 Sep. 2019].

Galatiidealtadata.volte.ro. (2019). Galaţii de altădată. Available at: http://www.galatiidealtadata.volte.ro/search/label/Casa%20Lambrinidi [Accessed 1 Sep. 2019].

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.